DOCUMENTAR: 20 de ani de la moartea violonistului Isaac Stern (22 septembrie)

131
Considerat unul dintre cei mai apreciaţi violonişti ai secolului XX, este şi unul dintre violoniştii de mare valoare ai Americii, conform last.fm şi isaacsternlegacy.org.

Isaac Stern a primit Premiul Polar pentru Muzică 2000 pentru o artă unică şi desăvârşită care se distinge printr-o muzicalitate personală fără egal, pentru realizările sale de pionierat în numele tinerilor din întreaga lume, pentru angajamentul său răbdător şi energic în conservarea şi dezvoltarea locurilor în care se cântă muzică şi pentru atitudinea sa intransigentă în ceea ce priveşte puterea umanistă a muzicii, potrivit www.polarmusicprize.org.

S-a născut la 21 iulie 1920, la Kremeneţ, Ucraina. Familia s-a mutat la San Francisco când Isaac avea doar un an, iar la vârsta de şase ani a început lecţiile de vioară. A studiat la Conservatorul din San Francisco (1928-1931) şi ulterior cu violonistul rus Naoum Blinder (1932-1939).

A debutat la Orchestra Simfonică din San Francisco la vârsta de 16 ani, devenind rapid unul dintre cei mai importanţi violonişti americani după spectacole la San Francisco şi New York. Primul său concert solo la Carnegie Hall din New York, în 1943, a avut un mare succes.

Între 1943 şi 1948 a efectuat mai multe turnee în Australia şi Europa. Activitatea sa extinsă ca solist, susţinând reprezentaţii în premieră ale unor opere de Paul Hindemith, George Rochberg şi Krzysztof Penderecki, a fost însoţită de interpretări de muzică de cameră alături de muzicieni eminenţi precum Emanuel Ax, Yefim Bronfman şi Jaime Laredo, potrivit www.polarmusicprize.org.

În 1960, a format un trio cu pianistul Eugene Istomin şi cu violoncelistul Leonard Rose, grupul susţinând o serie de concerte extraordinare pe mapamond pentru marcarea bicentenarului compozitorului german Ludwig van Beethoven. După moartea lui Leonard Rose, în 1984, Isaac Stern a format un nou trio alături de violoncelistul Yo-Yo Ma şi pianistul Emanuel Ax.

Prin concertele susţinute sau prin înregistrări pe gramofon, a experimentat interpretări creative ale clasicilor, dar şi interpretări în premieră ale lucrărilor unor compozitori contemporani, precum Penderecki, Dutilleux, Rochberg, William Schuman şi Peter Maxwell Davies.

Isaac Stern şi-a extins cariera şi în cinematografe şi a apărut din când în când ca actor sau dublând actori care cântau la vioară. În "Tonight we sing" (1953) a interpretat rolul lui Eugene Ysaye, un violonist. În "Music of the heart" (1999) cu Meryl Streep, Stern a apărut alături de alţi violonişti celebri, precum Karen Briggs, Diane Monroe şi Itzhak Perlman.

Artistul s-a implicat şi în organizaţiile de promovare a artelor. Carnegie Hall, după construirea Lincoln Center, în 1956, a fost ameninţată cu demolarea pentru a face loc unui nou zgârie-nori de afaceri, sala fiind considerată mai puţin utilă pentru că Filarmonica din New York urma să se mute în noul centru pentru muzică şi arte. Isaac Stern a acţionat rapid şi a mobilizat un comitet a cărui campanie prin care a strâns semnăturile a zeci de muzicieni şi politicieni celebri, avea să convingă în cele din urmă, oraşul New York şi primarul Wagner să cumpere sala de concerte.

Isaac Stern a avut iniţiativa ca Carnegie Hall să fie folosită ca un centru naţional pentru predarea muzicii şi dezvoltarea tinerilor artişti, şi a fost preşedintele sălii de concerte timp de peste 35 de ani. El a văzut o datorie evidentă în transmiterea către tânăra generaţie, nu numai a propriilor sale abilităţi, ci şi a bucuriei şi dedicării cu care muzica l-a inspirat. Printre tinerii muzicieni aflaţi la începutul carierei lor, care s-au bucurat de îndrumările marelui artist au fost violoniştii Shlomo Mintz, Ithzak Perlman, Pinchas Zukerman şi Yo-Yo Ma, laureat al Premiului Polar pentru Muzică.

A fost recompensat cu numeroase premii, printre care: Ofiţer al Legiunii de Onoare a Franţei (1979), Premiul de Onoare al Centrului Kennedy (1984), Grammy pentru întreaga activitate (1987), Premiul Wolf al Israelului (1987), Medalia prezidenţială pentru libertate, SUA (1992) , Premiul Polar Music din Suedia (2000). Filmul documentar despre turneul său în China - ''From Mao to Mozart: Isaac Stern în China'' a fost recompensat cu un Oscar onorific în 1981. Autobiografia sa, intitulată ''My First 79 Years'' şi scrisă în colaborare cu Chaim Potok, a fost publicată în 1999, potrivit www.allmusic.com.

A murit la 22 septembrie 2001, la New York. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

 

Sursa foto: www.isaacsternlegacy.org