EDITORIAL: 2018 – Un centenar al neputintei si rusinii?

207

Suntem in permanenta conectati la realitatea inconjuratoare. Nu mai concepem viata cotidiana fara stiri sau evenimente, nevoia de informare generand o dependenta periculoasa. Uitam uneori sa ne salutam sotia, sa ne imbratisam copiii sau sa platim utilitatile, dar niciodata, absolut niciodata nu omitem sa ne luam smartphone-ul sau tableta.

Am devenit sclavii erei moderne, stand blocati ore intregi pe gadgeturile IT, intr-o frenezie nejustificata si periculoasa. Iar toate acestea ne afecteaza viata profesionala, personala si sociala, transformandu-ne in niste mutanti, specii de androizi cipati si programati sa dea like-uri sau sa posteze comentarii pe social media. Oare asta inseamna viata reala sau traim de fapt intr-o lume virtuala, captivi ai propriei noastre ignorante?

Cea mai importanta realizare a noastra din ultimii aproape 30 de ani este ca ne-am dobandit libertatea dupa anii mizerabili ai dictaturii mascate. Libertatea de a minti, fura, protesta, iubi si incalca legea, fara teama viscerala de a fi trasi la raspundere. Asta in timp ce romanul plecat la munca in strainatate traieste constipat si abuzat de reguli, in state dezvoltate si profitoare, unde indiferent de pozitia sa sociala ramane doar un outlander.

Exista doua Romanii si mai multe nuante. Cea a capsunarilor, salahorilor si menajerelor care trudesc pentru o mie de euro munciti din greu, a medicilor, specialistilor in IT si inginerilor plecati dintr-un sentiment de revolta fata de un sistem alterat si corupt, o populatie migranta de cateva milioane de romani care muncesc si viseaza la o ipotetica reintoarcere. Dar intr-o altfel de tara.

Si mai exista Romania reala de acasa, populata de politicieni corupti, afaceristi evazionisti, curve de lux, tigani interlopi, corporatisti cinici, ong-isti profitori, preoti pedofili, artisti frustrati, pseudo vedete agramate, politisti descurcareti, generali smecheri, academicieni senili, filozofi ratati, actori someri, medici spagari si cateva milioane de pensionari, asistati sociali, persoane cu dizabilitati si tarani cu pretentii de fermieri.

Acesta este superbul „popor roman”, care in anul de gratie 2018 va celebra centenarul Marii Uniri? Ne-am pus intrebarea ce ne defineste astazi ca popor? Astazi si nu ieri sau acum 70 de ani! Ce ne-am face fara Brancus, Ionesco, Eliade, Cioran, Racovita, Eminescu sau Iorga? Cu ce ne-am lauda in fata lumii la bilantul unui secol de unitate nationala? Cu Becali, Chipciu, Esca, Badea, Iliescu, Isarescu sau Bubble? Suntem cel putin patetici daca nu si penibili. In tara in care inca se merge la veceu in fundul curtii si lumea se spala in ciupa, intr-o lume in care prea multi copii inca se culca flamanzi, iar podaresele ajung in parlament sau vedete TV, refuz sa accept ca trebuie sa sarbatorim neputinta noastra cronica, statutul de colonie europeana si piata de desfacere pentru vechiturile militare aruncate de altii.

Nu sunt de acord nici cu extremistii care neaga istoria neamului. Nu stiu daca Stefan a fost mai degraba barbat sau viteaz, Brancoveanu mai patriot, Cantemir mai erudit sau Cuza mai imoral decat oligarhia politica si administrativa de astazi. Ce nu inteleg semidoctii de astazi, aflati la putere sau in opozitie, diabetici cronici si suferinzi de obezitate morbida sau alte sechele consumeriste, e ca nu ajunge sa fii premier ludic, mason decorat cu Legiunea de Onoare, dama de companie pentru politicienii lumii sau pres la picioarele Europei si Americii.

Ca sa ai motiv sa sarbatoresti ceva, trebuie sa ai demnitate si onoare, competenta si verticalitate, atribute care nu se dobandesc in scoli doctorale, scoli de vara, scoli ecumenice sau fabrici de licente. Cu unele te nasti, altele le dobandesti in cei sapte ani de acasa, restul se obtin prin instructie si educatie serioasa. Ceea ce ne lipseste in acest moment nu este un logo al centenarului, un program aniversar pentru 2018 sau un buget de miliarde pentru simpozioane sterile sau targuri internationale, caci nu putem promova peste hotare imbecilitatea politica si coruptia institutionalizata.

Asemenea Revolutiei din decembrie 1989, Marea Unire au facut-o EI, cei de la talpa tarii, mestesugarii, ostasii, targoveti si o mana de intelectuali adevarati, milioane de oameni care si-au dorit o altfel de Romanie, a cinstei si corectitudinii, meritocratiei si progresului. Nu au avut nici un merit gulerele albe, albastre sau gri. Ei doar au profitat. Si atunci… si acum!

SOMOGYI Attila