INTERVIU Cristian Şofron: Menirea mea rămâne cea de actor, nu cred că aş fi făcut altceva în viaţă

15
Directorul Teatrului Odeon, Cristian Şofron, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că meseria sa principală rămâne cea de actor şi, privind retrospectiv, nu crede că ar fi făcut altceva în viaţă, iar funcţia administrativă pe care o ocupă în acest moment e temporară.

Actorul vorbeşte despre viitorul teatrului şi filmului românesc afirmând că este greu de făcut o previziune în acest sens, dar ambele genuri sunt importante "atâta timp cât ajung la public". În context, el aminteşte de rolul care i-a adus cea mai mare popularitate, cel al personajului "Mihu" din serialul "Toate pânzele sus!"

De asemenea, Şofron prezintă publicului interesat principalele reprezentaţii de la Teatrul Odeon din această stagiune.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

 

AGERPRES: Suntem la începutul unei noi stagiuni teatrale în Bucureşti. Cum arată programul Teatrului Odeon?

Cristian Şofron: Teatrul Odeon şi-a propus, ca în fiecare an, să facă spectacole minunate şi să prezinte publicului evenimente şi spectacole-eveniment absolut deosebite. Avem în pregătire două premiere şi vom relua toate spectacolele de succes de anul trecut. Printre acestea se vor afla "Hamlet", spectacol deosebit montat de Dragoş Galgoţiu, un spectacol mai special şi datorită faptului că el se joacă la ambele săli - prima parte se joacă la sala Majestic, iar partea a doua este gândită pentru sala Studio. Mai departe, avem un spectacol în regia lui Peter Kerek, "Slugă la doi stăpâni" care are în distribuţie nume importante ale Teatrului Odeon, şi îi amintesc doar pe Pavel Bartoş, Rodica Mandache, Irina Mazanitis, mai tinerele Paula Niculiţă şi Anda Saltelechi, şi, sigur, alte actriţe importante ale teatrului nostru. Nu lipsesc spectacolele de succes din stagiunile trecute şi amintesc "Titanic vals" - un spectacol care, iată, ţine afişul de ceva timp, cu Nicoleta Lefter, Antoneta Zaharia, "Jurnalul lui Robinson Crusoe", un musical după "Insula" lui Gellu Naum, în regia lui Mihai Măniuţiu cu texte puse pe muzică de Ada Milea. Avem, de asemenea, "Gaiţele", "Natură moartă cu nepot obez" "Trei generaţii" - un spectacol pus de Dinu Cernescu, "Soldatul de ciocolată" - un spectacol montat de Andrei Şerban, "Fugarii" - o premieră a anului trecut, montată de minunatul Alexandru Dabija, "Pyramus şi Thisbe". Toate acestea sunt nume importante, regizori şi actori importanţi pe care îi puteţi vedea pe scena teatrului nostru. Mai amintesc "Pe jumătate cântec", un recital al tinerei actriţe Anda Saltelechi, "Gardenia", care a luat foarte multe premii anul trecut la mai toate festivalurile unde a participat, "Republica Melania" - unde o puteţi vedea pe Rodica Mandache.

AGERPRES: Teatrele bucureştene au anunţat că anul acesta sunt probleme cu bugetele. Ce se întâmplă la Teatrul Odeon?

Cristian Şofron: Sunt uşor jenat, dacă vreţi, pentru ce am să vă spun pentru că Teatrul Odeon nu a avut probleme financiare. Bineînţeles că întotdeauna ar trebui şi ar fi bine să fie mai mulţi bani, asta e normal, dar Teatrul Odeon este unul dintre teatrele care are onorariile plătite către colaboratori la zi, deci nu avem colaboratori neplătiţi. Suntem teatrul care am acordat minunatele tichete de vacanţă, nu avem probleme de salarii până la sfârşitul anului şi, aş putea să vă mai spun câteva argumente dar, repet ce am spus puţin mai devreme, noi ne-am gospodărit în aşa fel încât nu am avut nişte probleme grave legate de buget. Nimeni nu a plecat din Teatrul Odeon, ba mai mult, sper să nu se supere cineva când am să spun că am făcut şi două angajări.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

 

AGERPRES: În ultima perioadă Teatrul Odeon a fost instituţia cu cea mai amplă deschidere faţă de public - aţi organizat zile deschise de Ziua Mondială a Teatrului, de 1 Iunie - şi sunteţi consideraţi de public teatrul bucureştean cu cea mai activă prezenţă pe reţelele de socializare. V-aţi apropiat prin aceste acţiuni publicul, aţi adus spectatori noi?

Cristian Şofron: Da, există o oarecare mărire a numărului de spectatori. Am propus, şi iată că lucrul ăsta s-a întâmplat, să mergem şi noi către spectatori, să nu mai aşteptăm numai acei oameni care vin să cumpere de la casa de bilete. Ne adresăm destul de puternic şi pe reţele de socializare, probabil că aţi văzut site-ul nostru care este tot timpul activ. Credem că este un site destul de bine structurat şi lucrul ăsta se vede prin aprecierile pe care le primeşte

Am gândit şi o zonă de alte evenimente cu care să atragem publicul nostru: Ziua Mondială a Teatrului, am încercat să fie un eveniment într-adevăr, să nu treacă neobservată. De Ziua Femeii am făcut un eveniment unic, credem noi, un fel de expoziţie fotografică în care personajele principale sunt colegele noastre din spatele scenei, colegele de la Administrativ, cabiniere, şi din celelalte departamente, şi a fost foarte bine primit şi acest eveniment.

AGERPRES: Sunteţi, pe lângă directorul Teatrul Odeon, şi actor al Teatrului Nottara. În ce spectacole puteţi fi văzut la Nottara?

Cristian Şofron: La Teatrul Odeon, deşi am permisiunea legală de a juca, am considerat că, cel puţin în această etapă, în această perioadă, ar fi mai bine să nu amestec lucrurile şi să rămân la zona de management, de directorat. Aşadar, joc în continuare la Teatrul Nottara, un teatru de care mă leagă zeci şi zeci de ani. Am debutat la Nottara când aveam vreo 9 ani, şi în prezent joc în trei-patru spectacole. Pot aminti spectacolul "Cum vă place" de Shakespeare, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, care va avea în curând premiera. De asemenea, joc în "Figaro" şi în "Trei nopţi cu Madox". Sunt spectacole unde vă aştept să mă vedeţi în calitate de actor pentru că, până la urmă, menirea şi meseria mea principală rămâne, şi sper să rămână, aceea de actor. Lucrul ăsta cu directoratul astăzi poate fi, mâine, după cum bine ştiţi, poate să nu mai fie.

AGERPRES: Aţi ajuns în atenţia publicului cu rolul "Mihu" din "Toate pânzele sus!". Am văzut de curând, la Gala HOP, cum aţi fost apelat pe stradă cu "Ce faci, Mihule?". Cum sunt întâlnirile astea?

Cristian Şofron: E un pic ciudat, recunosc, faptul că deşi au trecut mulţi ani de la acel film, lumea încă se uită a suta mia oară, de câte ori e dat la televiziuni. Faptul că lumea se uită la astfel de filme ar trebui să ne pună, din punct de vedere al industriei cinematografice, şi nişte probleme, nişte întrebări, pentru că este absolut minunat că avem atâtea filme premiate. Este un lucru extraordinar al colegilor regizori şi actori care fac aceste filme, însă trebuie să recunoaştem că din punct de vedere al publicului românesc sunt ceva probleme de vizionare a acestor filme. Iată, aşa cum spuneaţi, lumea se uită în continuare la filmele de dinainte de '90, vedem cu toţii ce succes au în continuare B.D.-urile, comisarii lui Nicolaescu, "Toate pânzele sus" şi aşa mai departe, dar, ca să mă întorc la "Toate pânzele sus!", este filmul care mi-a adus cea mai mare popularitate, şi nu mă feresc de acest cuvânt, dar până la el eu făcusem deja mai multe filme şi e important pentru mine că lumea mă întreabă chiar şi de filmul lui Nicolaescu - "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", despre care spuneam că aveam vreo 9 ani când l-am făcut. Iată, că lumea se uită şi la filme, nu neapărat comerciale, ci filme puţin mai speciale.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

 

AGERPRES: Cum vedeţi viitorul cinematografiei şi, bineînţeles, al teatrului românesc?

Cristian Şofron: E greu de făcut o previziune. Sunt absolut convins că această generaţie absolut fantastică de regizori, care, aşa cum spuneam, sunt premiaţi la mai toate festivalurile la care participă, va fi urmată de alte şi alte generaţii importante. Sunt de asemenea convins că nu trebuie să înlocuieşti un Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, George Constantin, ca să dau doar câteva nume, e foarte greu să vină cineva în locul lor, dar sunt actori tineri şi mai puţin tineri care vor putea să interpreteze roluri care vor rămâne în memoria spectatorilor.

Teatrul nu a murit niciodată, a trecut prin perioade complicate, grele, dar, după cum se vede, n-a murit şi sunt convins că nu va muri, ba, dimpotrivă, se observă o zonă a publicului care revine la teatru după o perioadă mai complicată a televiziunilor, se întoarce la teatru şi ăsta este un lucru minunat. Sigur, avem şi noi o mare responsabilitate de a le oferi, în sensul bun, valoric, lucruri care să-i intereseze şi să-i facem să vină în număr cât mai mare.

AGERPRES: Aţi făcut film, dar şi teatru. Ce vă place mai mult? Ce aţi alege dacă aţi fi obligat să alegeţi?

Cristian Şofron: Film şi teatru. Niciodată n-am putut să fac această departajare, aşa cum nu pot să răspund niciodată la întrebarea 'Ce vă place mai mult, comedia sau tragedia?'. Toate zonele sunt importante atâta timp cât ajung la public.

AGERPRES: Aţi debutat la 9 ani, aşa cum aţi spus mai devreme. V-a influenţat acest debut timpuriu să urmaţi mai târziu calea actoriei?

Cristian Şofron: M-am gândit şi eu de multe ori la acest lucru. Nu cred că aş fi făcut altceva în viaţă. Sunt convins că faptul că de la o vârstă atât de mică am avut contact permanent cu actoria - deşi pe vremea aia nu ştiam eu ce înseamnă lucrul ăsta - m-a influenţat. La mine s-au închis nişte cercuri la un moment dat. În "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" unul dintre personajele importante era interpretat de Octavian Cotescu, pe care, peste ani, l-am avut profesor la Facultatea de Teatru.

AGERPRES: Sunteţi o familie de actori. Şi dumneavoastră şi soţia dumneavoastră sunteţi doi actori cunoscuţi. Copiii vă calcă pe urme?

Cristian Şofron: De actorie nu pot să mă pronunţ la ora asta. Nici ei nu au făcut nişte încercări în această direcţie, doar că amândoi au, fără discuţie, nişte înclinaţii artistice. Sara are 15 ani şi este deja o veterană a baletului, face balet de la 4 ani. Este la Liceul de coregrafie şi este clar că zona artistică e prezentă la ea. Luca, care face 14 ani, este la Liceul Tonitza. Desenează foarte frumos, pictează absolut minunat, dar, de ceva timp, şi-a descoperit un talent muzical. Este într-o trupă, la percuţie, şi este extraordinar de bun. Nu ştiu de unde i-a venit această aplecare către muzică. Merge deja în turnee, s-a întors de curând din străinătate, a luat Marele Premiu cu trupa şi şi-a descoperit un talent pe care nu ştiu de unde la primit, probabil că de la mama lui care are şi ea studii muzicale. Deci, sunt în zona de artă, dar deocamdată nu ştiu dacă vor urma actoria sau altă zonă artistică.

 

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

 

AGERPRES: Ce planuri aveţi în continuare ca actor? Dar ca director?

Cristian Şofron: Ca actor, pentru că, repet, rămâne meseria mea de fapt şi de drept, aştept în continuare propuneri importante pentru dezvoltarea mea artistică, pentru că, indiferent de vârsta pe care o are, un actor trebuie să se dezvolte, să caute, să se caute pe sine în rolurile pe care le face. Aşadar, aştept propuneri. Dacă urma întrebarea ce roluri îmi doresc, nu îmi doresc un rol anume, niciodată nu mi-am dorit şi nici nu am făcut paşi spre a obţine un anume rol. Lucrurile au venit de la sine şi sunt într-o etapă a vieţii în care, din fericire, pot să-mi aleg lucrurile pe care vreau să le fac, apropo de roluri.

La Teatrul Odeon încerc în continuare să structurez un repertoriu cât mai profitabil pentru trupa teatrului. De asemenea, încerc să susţin actorii tineri, să-i urmăresc şi să le dau posibilitatea să se dezvolte, să se îmbogăţească, să se cunoască, şi să-şi dezvolte calităţile, pentru că, după părerea mea, nu e de ajuns să faci un rol şi să-l faci bine. Am angajat de curând un tânăr care face un "Hamlet" absolut minunat, dar nu trebuie, nici eu ca director, nici el ca tânăr actor, să se oprească la acest rol. Trebuie să se dezvolte, trebuie să-l urmăresc, să-i ofer alte şanse, alte zone de personaje ca să poată şi el să vadă până unde poate merge cu talentul său.

Am vorbit deja cu regizorii, aştept răspunsuri, aştept bugetul pentru anul viitor şi vom oferi cu siguranţă publicului bucureştean şi nu numai, spectacole minunate unde, desigur, îi invit de pe acum şi îi aştept cu mare drag. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Anda Badea)