NUTRIŢIA ŞI BOLILE NEOPLAZICE

16

Oncogeneza reprezintă un proces continuu rezultat din desfăşurarea a trei faze progresive: iniţierea, activarea şi progresia tumorală. Deşi mecanismele exacte nu se cunosc, este dovedit faptul că nutriţia poate interfera cu procesul de oncogeneză. Pe de altă parte, şi procesul de oncogeneză are impact asupra nutriţiei atât în mod direct cât şi indirect prin intermediul tratamentelor prescrise.

Potrivit „Food, Nutrition and Prevention of Cancer”, milioane de cazuri de cancer ar putea fi prevenite prin modificarea stilului de viaţă (dietă, controlul greutăţii corporale, activitate fizică şi renunţarea la consumul de tutun sub orice formă). Obezitatea se asociază cu risc crescut de cancer de sân, genital sau renal. Există de asemenea o asociere pozitivă între sedentarism, aport caloric exagerat şi obezitate şi riscul de a dezvolta cancer de colon, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Pe de altă parte, mai multe studii au demonstrat că activitatea fizică practicată regulat se însoţeşte de reducerea riscului de cancer de sân şi de colon. Dietele bogate în lipide, prin aportul caloric ridicat, contribuie şi la apariţia obezităţii, care la rândul său este incriminată în creşterea riscului de cancer de colon, rect, esofag, vezică biliară, sân, pancreas şi rinichi. Alte studii au indicat că un consum crescut de carne roşie şi de produse lactate se asociază cu creşterea riscului de cancer de prostată.

S-a observat că aportul crescut de fructe şi legume se asociază cu reducerea riscului de neoplasme ale tractului digestiv (ale cavităţii orale, esofagului, stomacului, colonului, rectului şi vezicii biliare). Aceste alimente conţin un număr mare de agenţi anticarcinogenetici: carotinoizi, vitaminele C şi E, seleniu, fibre alimentare dar şi substanţe fitochimice care determină inducţia enzimelor de detoxifiere, inhibiţia formării de nitrozamine; în acelaşi timp au efect antioxidant şi constituie un substrat pentru sinteza agenţilor antineoplazici. Datele epidemiologice sugerează că acele persoane care pe parcursul vieţii au dezvoltat diverse tipuri de cancer au avut anterior un consum redus de fructe şi legume crude, proaspete, de vegetale cu frunze verzi, legume crucifere (varză, broccoli), morcovi. Din contră, se pare că aportul ridicat de flavonoizi (de exemplu din soia) contribuie la incidenţa redusă a neoplasmelor hormon-dependente din ţările asiatice. Se pare că alcoolul acţionează în special asupra ţesuturilor direct expuse în timpul consumului, având o acţiune sinergică cu tutunul. Malnutriţia asociată cu consumul cronic de alcool este incriminată şi ea în creşterea incidenţei anumitor tipuri de tumori. Studiile epidemiologice indică rolul consumului cronic de alcool în special în dezvoltarea neoplasmelor cavităţii orale, faringelui, laringelui, esofagului, bronho-pulmonar, de colon, rect, ficat şi sân.

Consumul regulat de cafea sau ceai nu se asociază cu creşterea riscului de cancer. Mai mult decât atât, unele studii indică reducerea riscului de cancer gastric prin consumul regulat de ceai verde. În schimb, consumul băuturilor foarte fierbinţi se pare că determină creşterea riscului de cancer esofagian.

În prezent se desfăşoară mai multe studii în direcţia prevenţiei, dar deocamdată nici un agent nu şi-a dovedit eficienţa clară în reducerea incidenţei neoplasmelor. Două studii conduse în Linxian, China, după o perioadă de urmărire de 5 ani, au concluzionat că suplimentarea cu beta-caroten, seleniu şi vitamina E s-a însoţit de reducerea semnificativă a mortalităţii prin cancer esofagian şi mai ales gastric, în rândul unei populaţii cu o incidenţă crescută a acestor tipuri de cancer. Administrarea de suplimente cu calciu a determinat o reducere moderată a riscului de recurenţă a adenoamelor colorectale. De asemenea, substanţele antioxidante s-au dovedit eficiente în reversia leukoplakiei orale, leziune precursoare cu risc mare de transformare neoplazică. Exemple de alte substanţe care fac în prezent obiectul cercetării sunt: acidul folic, genisteina din soia, licopenele din tomate, substanţe chimice din ceaiul verde, etc.

Suportul nutriţional joacă un rol important în îngrijirea pacientului neoplazic din momentul diagnosticului pe tot parcursul tratamentului şi al perioadei de recuperare. Obiectivele terapiei nutriţionale sunt reprezentate de prevenirea sau combaterea deficienţelor nutritive, prezervarea masei celulare, minimalizarea efectelor secundare aflate în relaţie cu nutriţia şi optimizarea calităţii vieţii. Pacienţii care urmează o dietă echilibrată şi reuşesc să-şi menţină sau să revină la greutatea adecvată şi să-şi refacă depozitele energetice tolerează mai bine efectele secundare ale tratamentelor agresive aplicate, au şanse mai mari de vindecare, iar calitatea vieţii este net superioară comparativ cu pacienţii cu un status nutriţional alterat.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice

Lector universitar

Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]