OBEZITATEA LA COPIL

8

Obezitatea la copil este diferită de cea a adultului, copilul fiind în perioada de creştere, de unde decurge obligaţia ca măsurile ce vizează scăderea în greutate să nu influenţeze dezvoltarea morfofuncţională fiziologică. Un studiu efectuat în anul 2009 a arătat că 25% dintre adulţii obezi au fost supraponderali în copilărie. Alte studii arată că supraponderalitatea apărută la copii înainte de vârsta de 8 ani se asociază cu obezitate mai severă la adult. Obezitatea copiilor din secolul XXI duce inevitabil la scăderea speranţei de viaţă. Conform unui studiu efectuat în 79 de ţări, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) apreciază că există 250 de milioane de obezi în lume, din care se estimează că 22 de milioane sunt copii cu vârsta mai mică de 5 ani. În România, conform unui studiu efectuat în partea de vest a ţării, la copiii între 3 luni şi 16 ani, s-au identificat 14,7% copii obezi, frecvenţa obezităţii, fiind uşor crescută la fetele de vârstă şcolară.

Factorii de risc ai obezităţii la copii sunt: factori genetici; factori dependenţi de perioada perinatală şi de perioadele de creştere; factori de mediu şi socio-economici; anumite patologii sau tratamente medicamentoase. Obezitatea parentală este recunoscută ca un factor de risc major pentru obezitatea infantilă.

Mediul intrauterin – expunerea intrauterină la un aport nutritiv redus şi, probabil, la alţi factori de stres, determină o „programare” a ţesuturilor, în sensul exagerării randamentului procesului de stocare a energiei. Astfel copiii cu greutate mică la naştere (< 2500g) au risc de obezitate în următoarea perioadă. Mediul intrauterin diabetic, care favorizează macrosomia fetală (greutatea la naştere > 4000 g), este asociată, de asemenea, cu mărirea riscului de obezitate la copil.

Alimentaţia în perioada postnatală – alăptarea la sân în primele 6 luni de viaţă, este invers corelată cu riscul de obezitate şi conferă un efect protector împotriva instalării ulterioare a acesteia. Alimentaţia cu lapte praf este asociată cu creştere mai rapidă în primul an şi pare a conduce la un risc crescut de obezitate la copilul mare.

Factorii de mediu care intervin pe terenul genetic predispozant şi care determină comportamentul individual faţă de nutriţie şi activitatea fizică, sunt socio-economici educaţionali şi psihologici. Riscul obezităţii este prezent atât în rândul familiilor cu venituri mari, cât şi al celor nevoiaşe. La o parte a populaţiei s-au mărit fondurile destinate alimentaţiei, un rol important având şi micşorarea numărului membrilor familiei – prin liberalizarea avorturilor. Pe de altă parte s-a înmulţit numărul familiilor aflate la limita subzistenţei, care recurg la o alimentaţie exclusiv glucidică sau hiperlipidică. În paralel cu alimentaţia dezechilibrată, se constată o tendinţă tot mai evidentă de limitare a efortului fizic şi înmulţirea conflictelor afective care pot genera supraalimentaţie compensatorie: destrămarea familiei, pierderea unui părinte, copiii celor plecaţi să lucreze în străinătate. Dieta hipercalorică – este secundară consumului de alimente înalt procesate, cărora pentru îmbunătăţirea gustului, le sunt adăugate zahăr, lipide şi amelioratori. Ingestia de alimente de tip fast-food se asociază cu un surplus energetic. Cantitatea de fructe şi legume consumată în fiecare zi este corelată negativ cu proporţia de ţesut adipos. Activitatea fizică – diminuarea activităţii fizice, o caracteristică a vieţii moderne, este întâlnită frecvent la copii şi este rezultatul mai multor factori: reducerea numărului de ore de joacă în aer liber; scăderea numărului de ore de educaţie fizică în şcoli; inexistenţa spaţiilor destinate activităţilor fizice.

Intervenţiile pentru prevenirea obezităţii pot fi realizate la nivel individual, familial, instituţional, comunitar şi de sănătate publică. Obiceiurile alimentare şi stilul de viață sunt deprinse din copilărie, au consecințe pentru întreaga viață. Prevenția obezității trebuie începută din primul an de viață, prin încurajarea alimentației naturale şi evitarea alimentelor hipercalorice, a făinosului in exces. La copiii obezi sub 7 ani şi fără complicaţii se urmăreşte menţinerea greutăţii, iar la cei la care au apărut deja complicaţiile se indică scăderea ponderală, astfel încât IMC să se situeze sub percentila 85. La copiii peste 7 ani şi la adolescenţii obezi se urmăreşte scăderea în greutate în toate cazurile, indiferent dacă sunt prezente sau nu complicaţiile. Mijloacele de realizare a scăderii ponderale constau în schimbarea obiceiurilor alimentare, la care se asociază o dietă hipocalorică – hipolipidică. În plus, asocierea unui program de antrenament cu exerciții fizice individualizate pentru fiecare caz în parte, sporeşte efectele benefice ale dietei. La nivel individual, în următorii ani, se încurajează mersul pe jos, activități fizice în aer liber, practicarea sportului în școală, respectarea unui regim alimentar cu excluderea dulciurilor, a alimentelor cu conținut ridicat în grăsimi.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar , Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]