O scenă veche de circa 300 de ani din figurine de ceară care simbolizează condamnarea la moarte prin ardere pe rug a ultimei vrăjitoare din zona de nord-vest a țării este unul dintre punctele care stârnesc curiozitatea vizitatorilor de la castelul Karolyi din Carei.
2005daf7-faf3-4050-bfe7-3d3bf33e252a
Orașul Carei, capitala Comitatului Sătmar, anul 1745. O femeie este adusă în fața unui procuror, a reprezentanților bisericii și acuzată că este vrăjitoare. Nu recunoaște inițial nimic, probabil pentru că nu are ce, dar după ce este torturată, recunoaște orice, doar să se termine totul, să scape de chin. În piața centrală este pus un afiș cu data execuției. În momentul stabilit se adună oameni în piață, vrăjitoarea condamnată la moarte este urcată pe rug și arsă fără milă. Oamenii se uită curioși și cred că vrăjitoarea își merită soarta dacă apelează la lucruri necurate. Nu este o scenă din filme sau romane de ficțiune, este un fapt real care s-a întâmplat în urmă cu mai puțin de 300 de ani în orașul Carei, județul Satu Mare. 
Locul execuțiilor este unul cu însemnătate istorică, decidenți vremii schimbându-i destinația după cum au crezut de cuviință. Astfel, în perioada comunistă, pe locul din piața centrală, unde au fost executați oameni, a fost ridicat Monumentul Ostașului Român al sculptorului Vida Gheza, în memoria eliberării de către Armata Română a ultimului teritoriu românesc de sub ocupația horthystă, în 25 octombrie 1944. Acum, în fiecare an, aici au loc ample manifestări dedicate Zilei Armatei Române și vin personalități marcante din România, inclusiv șefi de stat, să depună coroane de flori.
Scena condamnării la moarte a ultimei vrăjitoare din Comitatul Sătmarului a fost realizată din figurine de ceară de istoricii de la Muzeul Județean și se află în incinta castelului Karolyi. Se bucură de un real succes în rândul vizitatorilor, în special al copiilor, care povestesc cum în acest castel au văzut o vrăjitoare.
Șeful secției din Carei a Muzeului Județean, Hago Nandor, a explicat pentru AGERPRES că femeile acuzate de vrăjitorie erau în general văduve, care se ocupau cu plante medicinale și puteau trata astfel o serie de boli.
"Este o scenă în care apare un călău, vrăjitoarea, un procuror, contele Ferencz Karolyi care scrie o scrisoare, fiindcă avem un document în care contele scrie către tatăl său că un tâlhar a fost spânzurat, un alt om a fost decapitat și vrăjitoarea a fost arsă pe rug în piața centrală, pe locul unde este astăzi Monumentul Ostașului Român. Avem date că în Comitatul Satu Mare au fost chemate în fața Procuraturii șase-șapte doamne mai în vârstă care au fost acuzate că sunt vrăjitoare și trei au fost arse pe rug. În Carei, ultima a fost în 1745. Doamna era dintr-un sat care acum aparține Ungariei, din Tyukod, nu știm ce vârstă a avut, dar majoritatea femeilor arse pe rug și acuzate că sunt vrăjitoare erau peste 45-50 sau chiar 60 de ani. De fapt, ele s-au priceput mai mult la vindecarea bolilor, au trăit mai ales în mediul rural, au fost văduve și s-au ocupat cu plante medicinale. Au adunat plante medicinale de pe câmp și din păduri, ciuperci și pur și simplu au putut să vindece oamenii. Mai era o chestie, dacă cineva s-a uitat prin geam și doamna respectivă chiar atunci a luat vasul de pe foc și l-a pus pe masă, bineînțeles că încă ieșeau aburi din vasul respectiv și oamenii au crezut că ea gătește fără foc prin puteri supranaturale. Oamenii au mai crezut că s-au transformat în pisici sau au zburat cu mătura și au făcut tot felul de chestii deosebite. Astfel au crezut că sunt vrăjitoare", a spus Hago Nandor.
Arderea vrăjitoarelor a fost o practică în general în mai multe state din vestul Europei în perioada Inchiziției, dar și în zona Transilvaniei.
"Din fericire, avem o documentație foarte bună, mai ales pentru zona Ardealului, s-au scris trei-patru cărți, sunt specialiști care se ocupă cu această temă și în zona noastră, în Comitetul Sătmarului, în secolele XVII-XVIII, circa șapte cazuri sunt. Centrul Comitatului a fost Careiul, aici s-a făcut arderea. Dacă vorbim în zone mai îndepărtate, s-a făcut în Ungaria, în Spania, Italia, unde era Inchiziția. La Szeged, de exemplu, pe o insulă erau arse peste 10-15 vrăjitoare. În Occident erau acuzați și bărbații, în Europa Centrală și Estică mai ales femei", a mai spus acesta.
Condamnarea se făcea de către mai multe persoane, iar până la urmă, după tortură, femeia recunoștea, doar să scape de chin.
"Femeia respectivă era reclamată, fiindcă era implicată și biserica, în special Biserica Romano-Catolică, erau trimiși călugări, mai ales franciscani sau dominicani, s-au întrunit. Mai era un delegat al Comitatului sau al stăpânului domeniului, apoi au început, au pus întrebările finuț și apoi au început tortura, care avea mai multe trepte. Erau cinci sau zece trepte când au chinuit-o și femeia nu a avut altceva să facă decât să recunoască. Atunci ori au fost aruncate în apă în sac în care erau puse pietre, sau au fost spânzurate, dar în majoritatea cazurilor au fost arse pe rug. Și aici, familia câteodată a încercat să dea ceva bani pentru călău, ca să-i rupă gâtul femeii, să nu sufere. Era cum vedem și în filme. Cine venea la piață sau să rezolve ceva și auzea că la ora cutare va fi ars cineva pe rug, bineînțeles că a stat la coadă și s-a uitat. Dar avem documente și e cum se vede în filme, în Veneția sau Florența, unde a sosit turistul, că a știut că va fi ceva decapitare sau ardere pe loc, a plătit pentru camera cu balcon și proprietarul l-a servit cu mâncare și băutură, a stat acolo", a mai spus Hago Nandor.
Desigur că scena condamnării nu este cea mai importantă din punct de vedere istoric din castelul Karolyi, dar este cea care rămâne în memoria publicului larg, mai ales a copiilor.
"Am spus să fie o scenă mai interesantă, să nu fie doar oameni politici sau scena când sosește regele Ferdinand însoțit de regina Maria cu Iuliu Maniu. Intră lumea și îl vede pe Gaspar Karolyi, care a tradus pentru prima dată Biblia din latină în maghiară, sunt câțiva membri din familia Karolyi, este regele Ferdinand, dar majoritatea când aud că este o sală în care redăm semnarea păcii de la Sătmar și în partea cealaltă este o vrăjitoare și cum s-a desfășurat toată manifestarea, asta rămâne în minte, că au văzut o vrăjitoare", a adăugat istoricul.
AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Florin Marin)
