ROMÂNIA POST-REVOLUŢIE, 1990: Reînfiinţarea Partidului Social-Democrat Român

15
La 12 ianuarie 1990 a fost reînfiinţat oficial Partidul Social-Democrat Român, iar primul preşedinte al acestui partid a fost, între 1990-1999, Sergiu Cunescu (n.16 martie 1923 - m. 16 martie 2005). Anterior, la 3 ianuarie 1990, a fost dat Decretul-lege privind înfiinţarea şi înregistrarea oficială a partidelor politice, cu excepţia celor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat, după cum indică lucrările "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003) şi ''România, date şi fapte. 1989-2009'' (editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, 2010).

În anii 1947-1948, după instaurarea regimului comunist în România, a avut loc eliminarea pluralismului politic. Au fost desfiinţate, treptat, partidele adversare comuniştilor, pentru ca în final Partidul Comunist să devină unica forţă politică. Astfel, la fel ca Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Naţional-Liberal (desfiinţate în 1947), şi Partidul Social-Democrat avea să dispară de pe scena politică, în anul 1948. ''În februarie 1948, prin fuziunea PCR şi PSD s-a constituit Partidul Muncitoresc Român (PMR), operaţie ce camufla, sub pretextul realizării partidului unic al clasei muncitoare, 'înghiţirea' socialiştilor de către PCR'', arată istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa ''O istorie sinceră a poporului român'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002).

***

Începuturile mişcării social-democrate din România datează din secolul al XIX-lea. În 1893 a avut loc la Bucureşti Congresul de constituire a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), în al cărui program figurau votul universal, egal şi direct pentru toţi cei trecuţi de vârsta de 20 de ani, fără deosebire de sex, de religie şi de rasă, adoptarea unei legislaţii a muncii, reforma radicală a sistemului agrar ş.a.
 

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

La Congresul general al Federaţiei Partidelor Socialiste din România care a avut loc între 7-9 mai 1927 la Bucureşti, s-a constituit, prin unificarea acestora, un singur partid, Partidul Social-Democrat din România (PSDR), în frunte cu Constantin-Titel Petrescu (n. 1888 - m.1957). Partidul milita pentru votul universal, cu reprezentarea proporţională pentru toţi cetăţenii de la 20 de ani în sus, fără deosebire de naţionalitate, religie sau sex, pentru numirea guvernului de către Parlament, libertatea deplină a presei, a întrunirilor şi asociaţiei, adoptarea unui sistem general de ocrotiri sociale pentru muncitori, pentru promovarea unei politici agrare care să ducă la întărirea micilor gospodării ţărăneşti ş.a., se arată în volumul "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).

Partidul Social-Democrat a reuşit ca la alegerile parlamentare din 1928, 1931 şi 1932 să obţină între 6 şi 9 mandate, fapt ce i-a permis să folosească tribuna Adunării Deputaţilor pentru a-şi exprima poziţia faţă de principalele probleme ale ţării, arată istoricul Ioan Scurtu în lucrarea sa ''Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură'' (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996). În anii 1934-1935 Partidul Social-Democrat a înregistrat o scădere simţitoare a numărului de membri. În activitatea sa politică, Partidul Social-Democrat s-a remarcat prin consecvenţa cu care a militat pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor democratice, împotriva oricărei dictaturi, prin combaterea energică a fascismului, mai menţionează Ioan Scurtu în lucrarea menţionată mai sus.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în condiţiile iminentei intrări a trupelor sovietice în România, partidele democratice au fost nevoite să accepte coaliţia cu comuniştii, materializată în constituirea, la 20 iunie 1944, a Blocului Naţional Democrat (Partidul Naţional-Ţărănesc, Partidul Naţional-Liberal, Partidul Social-Democrat şi Partidul Comunist din România).

Congresul al XIII-lea extraordinar al Partidului Social-Democrat din 10 martie 1946 a avut pe ordinea de zi ''fixarea definitivă a modului de participare a PSD în alegerile parlamentare''. Raportori ai congresului au fost Constantin Titel-Petrescu, care susţinea participarea la alegeri pe liste separate, respectiv Ştefan Voitec, care se pronunţa pentru participarea la alegeri pe liste comune cu comuniştii. Delegaţii la congres, de teama persecuţiilor puterii comuniste, împotriva propriilor convingeri, au hotărât prin vot deschis (232 voturi pentru, 60 abţineri şi 29 contra) participarea PSD la alegerile parlamentare pe liste comune cu PCR. ("Istoria României în date", Editura Enciclopedică, 2003). În urma votului, Constantin Titel-Petrescu, împreună cu susţinătorii săi, care votaseră împotrivă, au părăsit sala Congresului şi au pus apoi bazele Partidului Social-Democrat Independent din România (PSDI).

La 16 martie 1946, Plenara Comitetului Central al PSD a adoptat o rezoluţie în care se comunica excluderea din partid a lui Constantin Titel-Petrescu, Adrian Dumitriu, Iosif Jumanca, Ioan Flueraş, Ilie Dumitru şi a adepţilor lor. Prin aceste excluderi aripa procomunistă din PSD îşi asigură controlul deplin asupra Partidului Social-Democrat. Tot la 16 martie 1946, într-un Manifest al Partidului Social-Democrat Independent din România se făcea cunoscută decizia de a promova o politică de sine stătătoare, pentru afirmarea concepţiilor ideologice şi politice tradiţionale ale social-democraţiei, făurirea unei orânduiri bazate pe libertate, bunăstare, ordine, disciplină şi deplină democraţie socială. Cei excluşi din PSD şi care au format Partidul Social-Democrat Independent din România aveau să fie, nu peste mult timp, victime ale terorii comuniste.

La 21 octombrie 1946 a fost dat publicităţii Acordul celor trei mari partide din opoziţie (Partidul Naţional-Ţărănesc, Partidul Naţional-Liberal şi Partidul Social-Democrat Independent) pentru apărarea libertăţilor democratice, în care se arăta, între altele, că ''guvernul Groza a instituit un regim de adevărată tiranie, sugrumând toate libertăţile democratice''. Acordul era semnat de Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu şi Constantin Titel-Petrescu.

După alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, al căror rezultat fusese falsificat, PNŢ, PNL şi PSDI au dat la 27 noiembrie 1946 un comunicat comun prin care alegerile sunt declarate nule şi neavenite, datorită fraudelor şi terorii exercitate de guvernul Groza.

La 25 octombrie 1947 PSDI este cercetat de Tribunalul Militar, fiind acuzat de ''răspândirea de manifeste subversive, propagandă antidemocratică şi antisovietică''. În perioada 21-23 februarie 1948 a avut loc la Bucureşti Congresul de unificare a Partidului Comunist Român şi a Partidului Social-Democrat şi de creare, pe baza ideologiei marxist-leniniste, a Partidului Muncitoresc Român. ("Istoria României în date", Editura Enciclopedică, 2003). ''Astfel, colaborarea tot mai strânsă a social-democraţilor cu comuniştii, începută în toamna anului 1944 în speranţa temperării tendinţelor extremiste ale celor din urmă s-a dovedit fatală pentru cei dintâi, partidul lor fiind înghiţit de PCR în februarie 1948'', se arată în volumul ''Instaurarea totalitarismului comunist în România'' (Editura Cavallioti, Bucureşti, 1995).

După mai puţin de trei luni a avut loc arestarea liderilor Partidului Social-Democrat Independent, în frunte cu Constantin Titel-Petrescu.

Constantin Titel-Petrescu, arestat în noaptea de 4/5 mai 1948, a fost condamnat ulterior la muncă silnică pe viaţă, încarcerat în temniţa de la Sighet, de unde va fi eliberat în 1955, în urma unei graţieri. Adrian Dumitriu, un alt fruntaş al PSD, arestat odată cu Constantin Titel-Petrescu, a fost întemniţat până la 22 aprilie 1956. ''Iosif Jumanca şi Ion Flueraş, care avuseseră în 1918 un rol de frunte în evenimentele din Transilvania care au precedat Marea Unire de la Alba Iulia, aveau să fie exterminaţi după 30 de ani de la aceste evenimente, în temniţele regimului totalitar comunist'' (''Instaurarea totalitarismului comunist în România'', Editura Cavallioti, Bucureşti, 1995). Iosif Jumanca, încarcerat la Jilava, a murit în 1950, iar Ion Flueraş, condamnat la muncă silnică pe viaţă în 1952, a murit în închisoarea de la Gherla în 1953. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Liviu Tatu, editor online: Gabriela Badea) 

 

* Explicaţie fotografie din deschidere: Sergiu Cunescu, preşedinte al Partidului Social-Democrat Român (1990-1999) (Bucureşti, 27 sept. 1992)