Continental a pregătit deja anvelopele cu care veţi înfrunta iarna ce bate la uşă!

Un prim pas în alegerea celei mai bune opţiuni rămâne statistica. Care spune clar că cel puţin una din trei maşini din Europa este livrată cu anvelope Continental. Iar calitatea produselor Continental e greu de pus sub semnul întrebării, după decenii întregii de utlilizare de către milioane de şoferi din întreaga lume. Anual, compania aduce pe piaţă noi modele. Cele mai recente au fost din nou supuse celor mai exigente teste. Colegii de la revista germană AutoBild au realizat recent tot felul de „experimente” cu nu mai puţin de 27 de anvelope all-season. La final, una singură a primit calificativul ideal, anvelopele all-season de la Continental. Specialiştii germani au testat anvelope cu dimensiunea de 195/65 R 15, evaluând 16 criterii pe tipuri diferite de carosabil, adică înzăpezit, umed şi uscat. Maşina de test a fost un VW Golf 7. Despre anvelopele Continental all-season s-a spus şi s-a scris că au caracteristici ideale de rulare pe zăpadă şi pe pista umedă, manevrabilitate dinamică în condiţii de umezeală cu comportament precis de ghidare, dar şi rezerve mari de siguranţă la apariţia fenomenului de acvaplanare. Toate la o viteză normal de deplasare în trafic. Redacţia germană a preferat să pună accentul în primul rând pe ceea ce priveşte distanţa de frânare pe carosabilul umed şi uscat. Aşa au fost alese primele zece „finaliste” din totalul celor 27 de tipuri de anvelope care s-au înscris la startul experimentului. De menţionat că jurnaliştii de la AutoBild au acordat calificativul cel mai bun de două ori, în timp ce una dintre anvelopele all-season nu a reuşit să treacă examinarea nici măcar cu calificativ minim, fiind declarată de nerecomandat, din cauza slabei prestaţii pe carosabilul specific timpului de iarnă. Trebuie spus că anvelopele AllSeasonContact de la Continental se produc cu lăţimi între 165 şi 245 de milimetri, pentru jante cu diametrul între 14 şi 20 de ţoli şi indici de viteză până la 240 km/h. Cei interesaţi trebuie să ştie că anvelopa Continetal de acest gen are înscrisă atât marcajul cu fulg de zăpadă/alpin, cât şi marcajul M+S. Pentru cei care prefer anvelope exclusive dedicate saezonului rece, propunerea celor de la Continetal poartă denumirea de WinterContact TS 860. A fost singura anvelopă evaluată ca „foarte recomandată” de către o altă revistă germană de prestigiu în domeniu, „auto motor und sport”. În acest caz, redacţia amintită mai sus a testat 11 modele de anvelope cu dimensiunea 205/55 R 16, pentru clasa compactă. În acest caz maşina de teste a fost un Opel Corsa. Mai exact ele au fost supuse unui număr de nu mai puţin de 19 criterii, applicate pe carosabil înzăpezit, umed şi uscat, rezistenţă la rulare şi zgomotul anvelopelor pe carosabil. După test, verdictul despre anvelopele de iarnă Continental a sunat sec şi extrem de grăitor: „control bun pe zăpadă, coordonare perfectă cu sistemul ESP al vehiculului, performanţă deosebită pe umiditate, activ şi sigure pe pistele uscate“. La evaluarea generală, WinterContact TS 860 a obţinut 9,1 puncte, cu apropae unul în faţa celui de-al doilea clasat, care a primit 8,2 puncte. Jurnaliştii au adăugat despre anvelopele TS 860 că au parcurs testul în toate condiţiile testate „fără dificultăţi notabile şi printr-o performanţă totală deosebită”. Aşa a rezultat că WinterContact TS 860 poate fi oricând partenerul dumneavoastră preferat pentru aventurile automobilistice pe perioada iernii, destinat vehiculelor compacte şi mai mici. Gama de produse include în prezent 66 de modele cu dimensiuni între 13 şi 17 ţoli, cu indici de viteză până la 240 km/h - printre care numeroase variante cu marcaj XL pentru capacitate portantă ridicat şi/sau muchie de protecţie a jantelor.

Cum ajung copiii români consumatori de droguri de la 13 ani

„Din păcate, consumul este în creştere şi s-a extins în toată ţara. Au început să existe cazuri de consum de droguri în şcoli nu doar în oraşele mari, ci şi în cele mai mici. De pildă, se consumă droguri în unităţile şcolare din Piatra Neamţ. Problema cea mai mare este că orice consum de droguri înainte de 18 ani, că e legal sau ilegal, intervine pe un creier incomplet dezvoltat. Şi atunci, repercusiunile sunt mult mai severe şi şansele de adicţie mult mai mari. Totodată, posibilităţile de a renunţa la droguri sunt mai mici”, a declarat, pentru „Adevărul”, medicul Adrian Abagiu de la Institutul Naţional de Boli Infecţioase Matei Balş din Capitală. Numărul copiilor internaţi, în creştere Într-un singur an, peste 300 de copii au ajuns la camerele de gardă ale spitalelor care au departamente de toxicologie, numărul fiind alarmant, în opinia medicilor, în condiţiile în care suspectează o subraportare a cazurilor. „Principala cauză, pe lângă curiozitate, este presiunea anturajului”, arată medicul infecţionist. Slaba supraveghere parentală este şi ea un motiv pentru care preadolescenţii şi adolescenţii ajung să consume diverse substanţe interzise. „În general, adolescenţii care consumă droguri deja au probleme la şcoală, pot avea probleme de performanţă academică şi obligatoriu au probleme familiale. Şi atunci, consumul nu este o cauză ci doar un efect. Sunt copii care pentru a face faţă stresului din viaţa lor apelează la consumul de substanţe”, a explicat şi psihologul Mihai Copăceanu. Concret, cel mai mare procent de adolescenţi care au debutat în consum la vârsta de 13 ani sau mai devreme se înregistrează în cazul consumului de inhalante. Pe locul al doilea, la egalitate, se situează adolescenţii care au debutat în consumul de canabis, respectiv cei care au debutat la vârsta de 13 ani sau mai devreme în consumul de alcool cu pastile, iar pe locul al treilea, se plasează debutul înainte de vârsta de 13 ani în consumul de noi substanţe psihoactive (NSP). Grav, arată specialiştii, e faptul că tinerii pot intra foarte uşor în posesia drogurilor. „Există o comercializare pe diverse căi: de la online, la internetul ascuns, până la stradal sau cartiere mărginate şi persoane de legătură cu diverse probleme. Ineficienţa unor acţiuni clare de intervenţie duce la faptul că orice adolescent poate să îşi producă substanţe de orice fel. Este condamnabilă lipsa de reacţie a autorităţilor, inclusiv a celor care au obligaţia de a proteja copiii. Există cazuri punctuale când cei din administraţia şcolii nu au raportat astfel de cazuri tocmai pentru a nu-şi face şcoala de râs, ceea ce este complet greşit”, a mai spus Copăceanu. Se gândesc că nu vor fi prinşi sau că vor scăpa Tocmai pentru a face prevenţie şi pentru a-i învăţa pe adolescenţi să spună „nu”, americanii au pus la punct diverse programe de prevenţie şi ţintesc elevii de clasele I-IV, pentru a-i forma din timp. „Îi învaţă că a spune NU nu echivalează cu a fi exclus din grup, nu doar în cazul drogurilor, ci şi în cazul consumului de alcool sau a altor dependenţe”, explică medicul Adrian Abagiu. De cealaltă parte, spre deosebire de alţi adolescenţi europeni, românii consideră un act de bravură faptul că ajung să consume droguri. „Adolescentul român, influenţat fiind de adultul român care oricum încalcă legea, acceptă foarte uşor ideea de a consuma ceva interzis. La noi este la modă, se gândesc că nu vor fi prinşi sau că vor scăpa. Modul în care noi ne raportăm ca adulţi la lege influenţează foarte mult modul în care copiii nu respectă legea şi riscă să consume substanţe care nu sunt legale”, a completat psihologul Mihai Copăceanu.

Varza şi conopida sunt în topul legumelor cu efect antiinflamator. Alimente care păstrează sănătatea...

Alimentele conţin, pe lângă macronutrienţi - proteine, glucide, grăsimi - si compuşi în cantitate foarte mică, micronutrienţi, dar cu rol vital în buna funcţionalitate a organismului, respectiv vitamine, minerale, explică dr. Elena Tanase, medic specialist în medicină internă, consultant nutritive la Clinica DigestMed. „Plus diverse enzime, pigmenţi naturali cu rol antioxidant, care se găsesc în special în cele de provenienţă vegetală - fitonutrienţi. O alimentaţie echilibrată presupune aportul tuturor acestor principii alimentare, în proporţii optime“. Nu este nevoie să cântărim şi să calculăm fiecare masă, fiecare macro şi micronutrient în parte, pentru a asigura necesarul optim, adaugă medicul. „Este suficient dacă mesele sunt variate şi moderate cantitativ, apelând la absolut toate grupele alimentare pe care le-a lăsat natura“. Anumiţi aminoacizi nu pot fi produşi în organism „În ceea ce priveşte sursele, trebuie făcute anumite precizări funcţie de fiecare macronutrient în parte. Proteinele sunt formate din amestecul şi repetarea a 20 aminoacizi, în proportii variabile. Din aceşti 20 de aminoacizi, o parte nu pot fi produşi de organismal uman din alte substraturi - aminoacizi esenţiali. Drept urmare, pentru a supravieţui trebuie să fie aduşi prin alimentaţie, în anumite cantităţi“. Natura oferă ca surse proteice: carnea şi produsele derivate, peştele, oul, laptele şi produsele derivate - surse din regnul animal, precum şi: leguminoasele - fasole uscată, mazăre, năut, linte, soia, sâmburi şi seminţe: nuci, alune de pădure, seminţe diverse. „Regnul animal este considerat sursa optimă de proteină pentru că aduce toţi aminoacizii esenţiali în cantitatea necesară. Proteinele de origine vegetală au unul sau mai mulţi aminoacizi limitanţi, adică lipseşte sau este în cantitate redusă unul dintre aminoacizii esenţiali, cu excepţia soiei. Alimentaţia echilibrată a adultului presupune că 1/3 până la 1/2 din necesarul proteic să vină din surse animale şi restul din surse vegetale. Veganul, care are aport exclusiv de proteină vegetală, trebuie să fie mai atent la cantitatea şi combinaţia acestor surse proteice, ca să nu aibă deficit nu de proteine, ci de aminoacizi esenţiali“. Carnea roşie are un impact diferit asupra sănătăţii O menţiune trebuie făcută în ceea ce priveşte aportul de carne rosie - porc, vită, oaie. „Impactul asupra stării de sănătate este diferit dacă vorbim de carnea roşie neprocesată - carne, de preferat slabă, preparată în gospodărie şi carnea roşie procesată - mezeluri. Se consideră prudent consumul a 1 - 2 porţii carne roşie neprocesată/săptămână, un consum mai mare crescând riscul unei serii de afecţiuni prin fierul heminic conţinut, prin produşii care rezultă din metabolizarea grăsimilor şi proteinelor/aminoacizilor conţinute, precum şi produşii care rezultă în mod firesc din prepararea termică. Consumul de mezeluri trebuie să fie rar şi foarte rar, pentru că au un nivel crescut de sare, conţin nitraţi/nitriţi, diverşi aditivi alimentari, precum şi produşi rezultaţi din procesul propriu-zis de preparare“. Glucidele sunt împărţite în două mari categorii: simple şi complexe Pe cele simple le găsim în fructe şi legume - glucoza si fructoza, în miere şi alte siropuri naturale - fructoza, în lapte - lactoza, dar şi în toate preparatele care conţin zahăr adăugat. „Zahărul - sucroza - ca un compus adăugat în preparate nu este vital organismului, ca atare, din punct de vedere nutriţional, ne putem lipsi de el. Totuşi, alimentaţia zilelor noastre face aproape imposibil acest deziderat. Important este să evităm excesul, pentru că, dacă se menţine într-o cantitate redusă - sub 10% din aportul caloric - foarte probabil nu are impact major pe starea de sănătate. Glucidele complexe sunt, la rândul lor, împărţite în cele digerabile, respectiv amidonul şi cele nedigerabile, respectiv fibrele alimentare. „Ambele categorii sunt vitale menţinerii unei stări de sănătate optime, nu degeaba ele sunt simultan prezente în principalele surse naturale: leguminoase, boabe-produse din cereale integrale“. Fibrele alimentare menţin sănătatea digestivă „O linie vitală de apărare a organismului este integritatea, sănătatea mucoasei tubului digestiv. La menţinerea acestei sănătăţi contribuie şi aportul optim de fibre alimentare. Aşa cum am precizat aceşti compuşi nu pot fi degradaţi la nivelul intestinului subţire, pentru că omul nu are echipamentul enzimatic necesar, ca atare ajung la nivelul colonului, unde, pe de o parte, constitutie hrana pentru flora bacteriană necesară de la acest nivel, dar contribuie şi la formarea scaunului“. Alte roluri ale fibrelor alimentare sunt reducerea absorbţiei grăsimilor şi a compuşilor potenţial nocivi pe care îi ingerăm nedorit odată cu alimentele. „Fibrele alimentare sunt prezente în legume, fructe, leguminoase şi toate produsele din cereale integrale - pâine integrală din diverse făinuri, orez integral, paste integrale, bulgur etc). Recomandarea este de a se consuma 14 grame de fibre/1.000 de kilocalorii ingerate. Asta înseamnă că benefic este ca, la fiecare masă sa consumăm fie un fruct, fie o salată, fie garnitura din legume, fie un produs din cereale integrale, în cantitatea adaptată fiecăruia“. Pe lângă aportul de fibre, fructele şi legumele aduc un aport extrem de valoros şi de variat de fitonutrienţi cu efect antiinflamator. „Dintre acestea, merită să punctăm în special: cruciferele - varza, conopida, broccoli, ceapa, tomatele, fructele de pădure, strugurii negri, cireşele, citricele, rodia. Nu trebuie să uităm de condimentele cu rol antiiflamator: turmeric, usturoi, ghimbir, rozmarin, oregano, mentă, sinduf, chimen, coriandru, busuioc, frunze de dafin, anason, cuişoare, piper, patrunjel, mărar, păstârnac, cacao, precum şi ceaiul verde sau negru“. Pigmenţii care se găsesc în fructe şi legume au rol antioxidant, motiv pentru care alimentaţia zilnică trebuie să includă legume şi fructe cât mai variate şi cât mai colorate. O alimentaţie echilibrată se bazează şi pe consumul frecvent de seminţe diverse Grăsimile alimentare se împart în două mari categorii: saturate şi nesaturate - care, la rândul lor pot fi mono sau polinesaturate. „Cele saturate sunt în special de provenienţă animală şi consumate în exces, favorizează sinteza hepatică de colesterol şi depunerea ulterioară pe vas, determinând îngustarea acestuia - proces de aterogeneză“. De aceea, aportul lor trebuie limitat la 7-10 % din aportul caloric. „Principalele surse sunt carnea grasă şi lactatele grase, însă potenţialul aterogen este mai mare în ceea ce priveşte grăsimea din cărnurile grase versus lactate grase. Lactatele nu se consumă degresate, se ajustează porţia funcţie de % de grăsime caracteristic produsului. Grăsimile nesaturate sunt de provenienţă vegetală - sâmburi şi seminţe diverse şi uleiurile derivate, precum şi de provenienţa animal-diverse specii de peşti. O alimentaţie echilibrată se bazează şi pe consumul frecvent, chiar zilnic de seminţe diverse, precum şi uleiuri derivate, în special uleiul de măsline presat la rece. Măcar două mese pe săptămână ar trebui să se bazeze pe peşte“.

Cele mai populare sfaturi despre sex în Evul Mediu: terapia prin masturbare la femei...

Mărturii istorice arată că nu doar în secolul XXI, dar încă din Evul Mediu oamenii au fost preocupaţi de educaţia sexuală a tinerilor. Primele manuale care conţineau sfaturi despre sex au circulat în Europa medievală încă din secolele XII - XIII, susţin istoricii. Ghidurile au primit atenţie o dată cu dezvoltarea oraşelor, care atrăgeau populaţia tânără şi puţin instruită provenită de la sate. Tinerele erau învăţate cum să se ferească de a cădea pradă bărbaţilor înainte de căsătorie şi cum trebuiau să se comporte pentru a-şi face soţii fericiţi. Aflau, de asemenea, sfaturi despre fertilitate, despre creşterea apetitului sexual şi despre cum să îşi mascheze pierderea virginităţii. Iată câteva dintre cele mai neobişnuite învăţături: Cel mai puternic afrodiziac medieval Constantin Africanul, un învăţat islamic convertit la creştinism în secolul al XI-lea, a fost autorul unor lucrări ample despre „alimentele şi ierburile care provoacă dorinţa” şi care puteau fi folosite ca remedii pentru diferite probleme intime. Teoria călugărului era că unele băuturi şi mâncăruri influenţează producţia de lichid seminal şi pot avea rolul unor afrodiziace: alimentele foarte nutritive, alimentele foarte uşoare şi alimentele calde şi umede. Afrodiziacul medieval care îndeplinea cele trei proprietăţi enumerate de Constantin Africanul era năutul, scria acesta, însă şi alte mâncăruri şi băuturi puteau fi folosite pentru a stimula dorinţa sexuală: carne proaspătă, creier, gălbenuşuri, piper şi vin. În schimb, potrivit învăţatului, alimentele reci, cum ar fi castravetele, pepenii, lămâile, salata şi peştele reprimau poftele. Reţetele sale cuprindeau diverse combinaţii, unele cu ingrediente dinter cele mai ciudate: creier de vrabie şi porumbel, sucul din carnea de miel, sucuri din ceapă prăjită. Anumite părţi ale organelor genitale ale animalelor erau, de asemenea, considerate afrodisiace. Oamenii credeau că au un efect magic sau medical. „Luaţi penisul unui taur, uscaţi-l şi pisaţi-l. Împrăştiaţi apoi bucăţile pe omletă şi gustaţi”, scria medicul Maimonides în secolul al XII-lea. Plante aromatice folosite la masturbare Masturbarea era considerată un păcat în Evul Mediu şi un lucru dăunător pentru trupul şi spiritul oamenilor. Biserica impunea penitenţe severe celor care recunoşteau „păcatul”, mai ales dacă era vorba despre preoţi sau călugări. În schimb, tinerii necăsătoriţi şi cei refuzaţi de soţii erau trataţi cu mai multă îngăduinţă. Unii savanţi ai epocii medievale au susţinut însă că măsturbarea nu era tocmai dăunătoare, pe motiv că, dacă era lăsat să crească în interiorul corpului, lichidul seminal putea cauza boli grave sau chiar moartea. Astfel, pentru a evita consecinţele lipsei relaţiilor sexuale, unii dintre medicii medievali recomandau stimularea sexuală a organelor genitale ca o formă de medicină preventivă, în special celor care nu aveau parteneri. „Tratamentul” era potrivit pentru femeile care sufereau de sufocarea uterului, ca urmare a reţinerii seminţelor. În astfel de cazuri, căsătoria era cea mai indicată soluţie medicală, dar dacă o femeie nu se putea căsători şi se considera că viaţa ei se află în pericol, iar masajul genital ar putea fi singura soluţie de salvare, masturbarea nu mai era considerată un păcat, potrivit site-ului de istorie notchesblog.com. Dacă o femeie se afla în pragul leşinului, moaşa trebui să îi introducă un deget uns cu ulei de crin, dafin sau nard (plantă aromatică, tămăduitoare) în pântecele ei şi să îl mişte viguros, arătau unele scrieri medievale. Unele femei aveau nevoie să îşi folosească degetele sau alte instrumente cu care îşi păuteau stimula organele genitale, pentru a-şi deschide canalele şi a elimina căldura şi lichidul seminal, informau autorii cercetării. Alţi autori medievali afirmau că bărbaţii puteau experimenta poluţii nocturne involuntare, fără a avea gânduri sau fapte necurate, şi că, oricum, aveau dreptul să apeleze la serviciile unor prostituate, în timp ce femeile nu o puteau face. Preţul mare al virginităţii Castitatea tinerelor medievale era considerată printre cele mai de preţ calităţi ale acestora în vederea căsătoriei, iar pierderea virginităţii în afara relaţiei conjugale era privită ca un păcat. Lucrările vremii ofereau detalii despre cum puteau fi recunoscute fecioarele, astfel încât cei care urmau să le peţească să aibă siguranţa că nu au fost înşelaţi. Tinerele ruşinoase, modeste, cele care aveau un mers fără cusur şi îşi ţineau privirile în jos puteau fi considerate virtuoase, însă cea mai bună dovadă a virginităţii era „sângerarea după actul sexual”. Mărturii din Evul Mediu prezentau sfaturile prin care tinerele îşi puteau înşela iubiţii ascunzând faptul că nu mai erau fecioare. „Cu o zi înainte de noaptea nunţii, lăsaţi-o să pună o lipitoare, cu atenţie, pe labia ei, având grijă să nu alunece din greşeală. Atunci sângele va curge aici şi se va forma o crustă în acel loc. Datorită fluxului de sânge şi a canalului constrâns al vaginului, astfel, în actul sexual, falsa fecioară îl va înşela pe soţ”, era unul dintre sfaturile date tinerelor, în scrierile medievale citate de autoarea Kathleen Coyne Kelly. Un truc mai simplu era ca noaptea nunţii să fie pregătită chiar în momentul când soţia se afla la menstruaţie. Caterina Sforza, o contesă din secolul al XV-lea, oferea soluţii pentru „restaurarea” sau imitarea virginităţii femilor. Potrivit contesei, pentru pregătirea poţiunii de virginitate, femeile aveau nevoie de a distila salvie şi apă într-un alambic, iar apoi în timp, să aplice amestecul rezultat în vagin. Vă recomandăm să citiţi şi: Masturbarea în Evul Mediu: bună pentru trup, dăunătoare sufletului. De ce femeile aveau voie să practice sexul solitar Cum îşi „restaurau“ virginitatea femeile în trecut: reţetele medievale de reparare a himenului rupt Afrodisiacul suprem al Evului Mediu a fost o legumă banală. Reţeta călugărului Constantin Africanul pentru pofta de sex

Cum ne afectează standardele societăţii în deciziile personale. Aspectele vieţii în care nu trebuie...

Felul în care „ne vedem prin ochii celorlalţi” îşi poate pune amprenta destul de serios în echilibrul nostru psihic, mai ales în cazul în care constatăm că suntem diferiţi de grup, de familie etc. Tot mai mulţi suntem în situaţia de a ne lupta cu kilogramele, alţii avem o orientare religioasă care ne poate face să ne simţim „diferiţi”, sau neacceptaţi de comunitate/grup/familie. Nu puţine sunt tinerele care aleg să acorde o importanţă mai mare carierei în detrimentul familiei, ceea ce duce la discuţii interminabile cu familia, care doreşte să o vadă pe fată „la casa ei”. Psihologii ne dau câteva exemple de situaţii în care trebuie să avem încredere în instinctele noastre, în capacităţile noastre de a lua decizii în conformitate cu propriile convingeri. „Fiecare individ are propria autenticitate şi realitate, propriile credinţe, gânduri, trăiri. Trăim într-o lume în care exprimarea e liberă şi nu suntem datori cu explicaţii. Astfel, e dezirabil şi preferabil să trăim după propriile principii şi valori, pentru a avea o stare de bine şi a fi în acord cu propriul sine, a fi bine «în pielea ta», nu pentru a mulţumi sau a fi conform unui tipar/şablon exterior, al societăţii sau al altcuiva, pentru a îndeplini aşteptările lui X sau Y; acest lucru poate duce la uriaşe discrepanţe între ceea ce suntem şi ne dorim noi şi ceea ce „se aşteaptă” de la noi, având consecinţe dezastruoase în plan psihic”, explică psihologul clinician Dana Crişan. Ea a exemplificat cinci situaţii în care deciziile trebuie să fie personale, şi nu pentru a mulţumi pe alţii, motiv pentru care nu trebuie să ne simţim obligaţi să dăm explicaţii cuiva. Acestea sunt doar câteva dintre cele mai importante. 1. Confesiunea religioasă trebuie să fie o decizie personală. „Este preferabil să nu justifici alegerile despre religie, credinţă, confesiune religioasă sau trecerea de la o religie la alta. Nu este treaba nimănui care îţi sunt credinţele intime şi după ce principii de ghidezi”, explică psihologul clinician. 2. Cariera sau activitatea profesională se alege în funcţie de aptitudini şi abilităţi. „Este preferabil să îmbrăţişezi o carieră sau o activitate profesională conform aptitudinilor şi abilităţilor din «dotare», şi nu pentru a mulţumi pe cineva, părinţi, grup de apartenenţă etc., făcând o meserie, o profesie impusă. Nu o vei face cu plăcere, cu pasiune, vor apărea nemulţumiri pe parcurs şi asta va afecta chiar şi sănătatea fizică. Construieşte-ţi un viitor profesional conform propriilor dorinţe, nu să îndeplineşti frustrările şi complexele părinţilor. Alege o meserie, nu ca o proiecţie a lor. E viaţa ta, nu trăi viaţa altora!”, arată psihologul. 3. Statutul marital sau orientarea sexuală fac parte din viaţa personală a fiecăruia. „Statutul marital sau orientarea sexuală nu se justifică, pentru că viaţa personală este o alegere proprie. Nu te căsătoreşti ca să «fii în rând cu lumea» sau să faci copii sau unele lucruri că «aşa se cade». Dacă alegi să trăieşti singur/singură, e propria opţiune, nu e benefic să stai într-o relaţie doar de dragul de a nu fi singur. Eşti liber să ai propriile opţiuni, inclusiv când bunicii îşi doresc nepoţi. E alegerea cuplului când consideră că îşi doreşte copii”, mai spune ea. 4. Hobby-urile, timpul liber (sau nu) sunt alegeri proprii. „ Nu trebuie să te justifici nimănui în legătură cu preferinţa de a petrece timpul zilei făcând sport, excursii, călătorii sau hobby-uri. Nu ai nevoie de confirmare sau de validarea cuiva. Nu e o ruşine să practici, ca bărbat, sporturi considerate mai puţin bărbăteşti sau invers, femeile să fie pasionate de sporturi considerate de stereotipii şi prejudecăţi ca fiind apanajul bărbaţilor. Ai curajul de a-ţi afirma propriul interes!”, îndeamnă psihologul. 5. Starea de „bine în pielea noastră” nu trebuie să aibă legătură cu aspectul fizic. Putem fi „bine” chiar dacă nu ne încadrăm în standardele de greutate ale societăţii. „Este dezirabil ca imaginea despre sine să îţi aducă confort psihic, nu disconfort. Lupta cu kilogramele pentru a fi conform unui tipar social, a unui şablon, pot perturba sănătatea şi apar dezechilibre şi la nivel psihic. A te «simţi bine în propria piele» nu are legătură cu cântarul, atâta vreme cât starea de sănătate e una bună şi eşti clinic sănătos”, mai explică psihlogul clinician Dana Crişan. Mai puteţi citi: Ce caută turiştii în Breb, satul cel mai vizitat din Maramureş: „Oamenii de aici nu au pierdut valorile adevărate: familia, viaţa simplă“

Ramai conectat

Cele mai recente articole

Ministrul Mediului şi comisarul european pentru mediu, declaraţii de presă comune

Ministerul Mediului, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, organizează joi, la Bucureşti, seminarul internaţional "Conservarea biodiversităţii în spaţiul carpato-danubiano-pontic, un secol de la Marea Unire"....

Cupa “Moș Crăciun” va aduna la Suceava peste 700 de copii

Ediția din acest an va avea loc în weekendurile 14-16 și 21-23 decembrie Municipiul Suceava va găzdui luna aceasta cea de-a XII-a ediție...

Consiliul Concurenței: Amendă uriașă pentru cei implicați în majorarea ilegală a tarifelor RCA

În România, de protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor se ocupă un organism autonom,...