Un oboi magic sub o baghetă dirijorală magică şi ea

179

Şi anul acesta, Filarmoncia Piteşti a marcat ediţia a 41-a a Simfoniei lalelelor, chiar în preziua începerii Simfoniei, cu un concert…simfonic. Articolul referitor la acest eveniment a fost publicat azi, în suplimentul nostru literar „Săgetătorul”.

Îl reproducem, însă, şi aici, pentru a face curioşi cât mai mulţi dintre dumneavoastră asupra a ceea ce oferă, în mod constant, Filarmonica din Piteşti. Şi pentru a vă invita să-i treceţi pragul.

Valentin Ghiţă, unul dintre cei mai talentaţi "suflători" ai generaţiei sale

Valentin Ghiţă, unul dintre cei mai talentaţi „suflători” ai generaţiei sale

De obicei, acest moment, ca şi concertele de Anul Nou, de Paşte ş.a., au asigurată o calitate: sunt piese de popularitate, muzicale, cantabile, dansante, memorabile prin antren.

De data aceasta, calitatea este bine alimentată de selecţia atentă cu care a fost alcătuit programul.

Am audiat Mozart, muzică din filme celebre, Ceaikonski, J. Strauss jr. şi deja o foarte cerută lucrare a lui D. Şostakovici – Vals.

Acesta a devenit atât de popular, de antrenant şi de gustat, că – păstrând, desigur, proporţiile! – încheie multe concerte de acest fel, aşa cum niciun concert de Anul Nou, nu numai la Viena, nu se poate fără marşul lui Raleţki.

Şi a mai fost ceva: oboiul lui Valentin Ghica. Fiecare instrument are sonoritatea sa şi rolul său într-o orchestră simfonică. Ferindu-mă să fac, în acest sens, clasamente de popularitate, subliniez, totuşi, că, de fiecare dată, „timbrul” său aduce o linie melodică suavă, o anume sugestie că eşti introdus într-o lume celestă.

Simona Strungaru, o figură aparte printre baghetele dirijorale

Simona Strungaru, o figură aparte printre baghetele dirijorale

„Oboiul lui Gabriel”, al lui Ennio Morricone, din filmul „Misiunea”, a fost interpretat în nota sa învăluitoare, caldă, copleşitoare.

Şi celelalte lucrări alese de oboistul Valentin Ghiţă au fost interpretate cu măiestria care l-a făcut cunoscut ca unul dintre cei mai valoroşi.

Atâta intimitate şi căldură a degajat acest concert în întregul lui, încât – dacă te-ai fi aflat într-o sală în care se „producea” orchestra lui Rieu – mai-mai că ritmurile dansante te îmboldeau să… ieşi pe culoar şi să te prinzi de aripile dansului!

Chestie de convenienţe! La Rieu, unde spectatorii sunt de toate vârstele – parcă şi cu avantaj pentru vârsta a treia – se dansează cu poftă, cu trăire, un adevărat spectacool în spectacol!

Am lăsat în final referirile la dirijor, de fapt dirijoarea Simona Strungaru, o tânără cu personalitate, deşi manifestarea scenică a fost discretă, neostentativă.

„Gymnopodies Gnossiennes„, în trei părţi (Erik Satis, S. Strungaru) ne-au arătat şi virtuţile sale …., ea lansând în domeniu orchestra şi conceptul „Simona Strungaru Symphonics„.

O notă bună pentru repertoriul ales să creeze o stare de bine, un binemeritat confort spiritual.

(Visited 4 times, 5 visits today)

Citeşte şi

Filarmonica din Piteşti a obţinut avizul de securi… Noul sediu al Filarmonicii, în dezacord cu meloman… Noul sediu al Filarmonicii, fără aviz ISU Jean Dumitraşcu deplânge dispariţia maestrului O vară cu „Hei-rup” la Filarmonica Pit… S-a tras cortina la Filarmonică. Stagiune închisă … Filarmonica, în casă nouă Violonista Mariana Velicu, condusă pe ultimul drum… Concert dedicat violonistei care a îndoliat Filarm…