UNESCO – o apărătoare a patrimoniului cultural al umanității

17

UNESCO, din care Statele Unite au anunțat joi că au decis să se retragă, într-un moment în care organizația își alege un nou director general, este o veritabilă apărătoare a patrimoniului mondial al umanității. Americanii s-au retras din această agenție a ONU și între anii 1984 și 2003, informează AFP.

1cbca722-b730-4700-90ab-f338f6c97094

Autoritățile de la Washington au anunțat joi că se retrag din Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), acuzând instituția că este "anti-israeliană".

La jumătatea anilor 1980, organizația a fost zguduită de o criză similară după retragerea Statelor Unite, dar și a altor două țări — Singapore și Marea Britanie—, care îi reproșau o politică orientată prea mult spre țările din lumea a treia și o gestionare deficitară a fondurilor care îi erau alocate.

Numărând 195 de țări membre și 8 membri asociați, agenția ONU și-a trasat un obiectiv ambițios: "construirea păcii în spiritul oamenilor din lumea întreagă prin intermerdiul educației, științei, culturii și comunicării".

UNESCO este mai ales cunoscută pentru programele sale educative și pentru includerile sale în patrimoniul mondial a unor bunuri culturale și a unor situri naturale remarcabile, uneori amenințate cu dispariția.

Lista UNESCO, care evoluează în mod constant, include 832 de bunuri culturale (precum Marele Zid Chinezesc, orașul vechi din Ierusalim etc) și 206 situri naturale (Golful Ha-Long din Vietnam, cascada Victoria din Zimbabwe etc.), repartizate în 167 de state.

Cea mai spectaculoasă operațiune de conservare a unui bun de importanță remarcabilă pentru omenire a început în 1960, odată cu deplasarea Marelui Templu Abu Simbel din Egipt pentru a evita inundarea sa de către Nil, în timpul construirii barajului de la Assuan. Acea campanie UNESCO a durat 20 de ani.

Consiliul Executiv al organizației își alege în această săptămână un nou director general, succesorul bulgăroaicei Irina Bokova, care a încheiat două mandate în această funcție, marcate de disensiuni politice și dificultăți financiare ale organizației.

După cel de-al treilea tur de scrutin, candidatul din Qatar Hamad Bin Abdulaziz Al-Kawari și franțuzoaica Audrey Azoulay erau la egalitate de voturi, miercuri.

UNESCO, al cărei sediu se află la Paris și care deține peste 50 de birouri și mai multe institute și centre în lumea întreagă, precum Institutul de statistică (Montreal) și Biroul Internațional al Educației (Geneva), a fost precedată de ICIC (Comisia internațională pentru cooperare intelectuală), o organizație creată în 1921 în cadrul Societății Națiunilor (precursoarea ONU).

Din acea comisie au făcut parte câteva personalități prestigioase ale lumii culturale mondiale, precum Henri Bergson, Albert Einstein, Marie Curie, Thomas Mann și Bela Bartok.

UNESCO a fost fondată în 1945, în momentul înființării ONU. Actul ei constitutiv a fost ratificat pe 4 noiembrie 1946 de 20 de țări, în rândul cărora nu se afla niciun stat comunist.

Războiul rece și procesul de decolonizare și-au pus amprenta asupra evoluției UNESCO. URSS a devenit membru cu drepturi depline abia în 1954.

În 1956, Africa de Sud, în plină politică de apartheid, considera că UNESCO se amestecă în "problemele rasiale" ale țării și s-a retras din organizație. A revenit în UNESCO abia în 1994, după alegerea lui Nelson Mandela în funcția de președinte al statului.

AGERPRES/(AS — autor: Florin Bădescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruștei)