Viața militarilor români, schimbată după misiunile din teatrele de operații

224

Trimisul special al AGERPRES, Cristian Lupașcu, transmite: Obligația de serviciu, dorința de a trăi noi experiențe, dar și nevoia îmbunătățirii stării materiale sunt principalele motive care îi determină pe militarii români să plece în misiuni în teatrele de operații, lăsându-și acasă soțiile, copii, iubitele sau părinții.

065417da-f248-4fc8-8658-ce3531bfd858

O misiune de șase luni într-o zonă de conflict, precum Afganistan, în care pericolul poate apărea în orice moment, din orice parte, își lasă o amprentă puternică pe fiecare ofițer, subofițer sau soldat.

Războiul îi face pe militari, după cum chiar ei mărturisesc, să își schimbe atitudinea față de viață, dar și față de mediul în care trăiesc, familial sau personal. Maturitatea cu care se întorc din zonele de conflict le schimbă într-o mare parte scara valorilor, accentul la revenirea în țară fiind pus mai mult pe familie și viață.

"Viața de după război trebuie prețuită cât mai mult', afirmă, deschis, plutonierul major Dănuț Docan de la Batalionul 280 Infanterie Protecție a Forței 'Inimi Neînfricate' din Focșani.
El se află la a cincea misiune în teatrele de operații, patru în Afganistan și una în Irak. A plecat în 2004 ca sergent, la 24 de ani. Și-a lăsat, atunci acasă fiul de 4 ani și a plecat în război.

Ulterior, a fost nevoit să repete plecarea de încă patru ori. În fiecare misiune a învățat ceva: 'Trebuie să prețuiești lucrurile foarte mult, să ții la ele, să faci o comparație cu ceea ce este în Afganistan, viața de aici, traiul de zi cu zi și cum este acasă în România.

Experiențele de război nu sunt dintre cele mai frumoase, mulți militari români fiind martori, dacă nu chiar victime, ale unor evenimente sângeroase, provocate de insurgenții afgani.

Ultimul eveniment de acest gen a avut loc pe 5 august 2017, când militari români care executau o misiune de transport și escortă a unei echipe a coaliției de instruire a forțelor de securitate afgană (SFAAT—Security Force Advisory and Assistance Team) în Camp JRAC (Join Regional Afghan Center — Centrul Regional de Instruire a Militarilor Afgani), de lângă Kandahar, a fost atacată de insurgenți în ținuta poliției afgane.

'La plecarea de la curs, unul dintre polițiștii afgani, care era în serviciu, a deschis focul asupra noastră, undeva din 12-13 metri. Violența a fost maximă. Incidentul s-a încheiat cu uciderea militarului care ne-a atacat și a încă unui militar care se afla la fața locului. Prima reacție a fost să te acoperi. Eram pe mijlocul drumului și ne-am aruncat pe burtă', povestește unul dintre subofițerii români membru al echipei de instruire, al cărui nume nu este public, pe motiv că acesta nu și-a înștiințat încă familia cu privire la incidentul în care fost implicat.
Subofițerul, de la Batalionul 151 Infanterie Protecție a Forței 'Lupii Negri' Iași, aflat pentru a treia oară în ultimii cinci ani în Afganistan, vorbește cu emoție despre incident și recunoaște că a avut șansa de a supraviețui acestui atac. El va reveni, săptămâna viitoare, în țară, însă nu va mai participa la noi misiuni în teatre de operații.

Mulți militari aflați acum în Afganistan au fost, de-a lungul timpul, martorii unor scene mult mai sângeroase, în timpul cărora și-au văzut camarazii murind. Acele momente îi vor marca, cel mai probabil, toată viața.

De aceea, visul oricărui comandant militar participant la misiuni în zone de conflict este acela de a se întoarce acasă cu efectivul complet.

'Am fost deseori îngrijorat. Mi-am făcut griji pentru militarii mei. Au fost multe misiuni executate cu un grad de risc ridicat, dar datorită profesionalismului și aplicării stricte a procedurilor pe care le-am exersat în țară și le-am dezvoltat aici în teatrul de operații, am reușit să ne îndeplinim misiunea în efectiv complet', a afirmat locotenent — colonelul Gabriel Turculeț, comandant al Batalionului 151 Infanterie Protecție a Forței 'Lupii Negri'.

El recunoaște că ierarhia valorilor se schimbă și că trebuie 'să prețuiești fiecare secundă și fiecare lucru pe care îl ai'.

'Am desfășurat zi de zi acțiuni în zona de operații, am intrat în contact cu populația civilă și am văzut care este diferența dintre mediul din Occident și mediul de aici, ceea ce te face să devii mai matur și să devii mult mai atent cu ceea ce ai și să prețuiești fiecare secundă și fiecare lucru pe care îl ai', a subliniat Turculeț.
Psihologul militar Manuela Năstase susține că, după participarea la o misiune într-o țară aflată în război, militarii au nevoie de o perioadă însemnată de readaptare la mediul din care au plecat. Ofițerul psiholog subliniază, însă, că principalul câștig după o participare la război este experiența de viață și că ofițerii și subofițerii învață să își depășească limitele.

'Ne întoarcem bogați acasă nu din perspectiva banilor, ci a experienței de viață și a dezvoltării noastre. Atunci ne dăm seama și de conviețuire, și de cât de educați și de limitați, și ce forță fizică și psihică avem, și din punct de vedere al integrității morale și psihice', a afirmat Manuela Năstase.

În ciuda riscurilor existente în zonele "fierbinți" de pe glob, militarii români au datoria să își îndeplinească, în continuare, misiunile încredințate, iar felul în care o fac este apreciat de ofițerii NATO de rang înalt.

AGERPRES/(editor: Florin Marin, editor online: Simona Aruștei)